Astăzi am mers pe role, după o pauza de 32 de ani, am strâns curajul într-un pumn, mi-am ridicat inima din călcâie, am trecut pe la biserică după care fetele m-au luat de mâină și m-au dus la Rolle Drome.
Pentru mine a fost o experiență absolut nouă mai ales că scopul a fost să le demonstrez fetelor că totul e posibil, dar după o oră de acrobație și echilibristică am înțeles că atunci când vrei poti. Eu, recunosc, în esență sunt o mare fricoasă iar zâmbetul de pe buze e mai mult un scut decât o stare, tocmai de aceea am început aventura cu stricta convingere- fie ce nu ar fi eu întotdeauna am să zâmbesc, chiar și atunci când picii de 7-8 ani mă vor arăta cu degetul, când cineva va imortaliza momentul unei căderi spectaculoase pe telefonul mobil, chiar și atunci când acest moment va fi like-uit pe facebook.
Este pentru prima dată când nu am calculat riscurile și nu am desenat în gînd traiectorii nu mi-am imaginat cum ar trebui să țin mâinile și care este poziția picioarelor, un singur lucru mi-am propus, dacă cad să pot să mă ridic iar doi metri înalține, 60 de kg și câteva decenii nu mă împiedică să risc, iar eu chiar pot să fac un lucru trăsnit prima dat în viață.
Astazi fetele au înțeles de ce insist atât de mult să-și depășească fobiile, au mai înțeles că oamnii mari tot au frică și sunt o mulțime de lucruri pe care le fac pentru prima dată în viață, că și mamele mai cad cîteodată, uneori își jupoaie coatele, alteori sufletele, dar de obicei găsesc forțe să se ridice, și să-și continuie aventura.
Astăzi mi-am demonstrat că pasiunile nu au vârstă și eu chiar nu sunt un caz pierdut. Iar uneori e sănătos să faci o pauză, să ei o gură de aer și să faci anume ceea ce-ti place, ceea ce îți imaginezi că-ți place, fără să te uiți în pașaport sau în oglingă, pentru că uneori întâmplarea își oferă valul iar valul îți dă posibilitatea să zbori, fie și pentru o oră, o oră pe care știm cu certitudine că nu a fost trăită în zadar.

Comentează