Tu iarta-mă

Eu n-am știut să mă împac cu mine

Eu n-am știut cum vreau să te trăiesc

O viață are omul, o mie de destine

Eu am ales doar ceea ce-i lumesc.

 

Tu iarta-mă

Stai jos, și bea în tihnă ceaiul

Tu, viața mea crescută doar din lut

O lume-ntreagă-ți cere socoteala

Iar tu nu vrei decât să te ascult.

 

Tu iarta-mă

Eu am uitat să-ntreb dacă te doare

Eu am uitat ce-nseamnă să-ți vorbesc

O viață ești, dar dacă omul moare

Durerile din tine mai trăiesc?

 

Tu iarta-mă

Chiar dacă azi îți plânge cerul

Încătușat în grele libertăți,

Ne-ai tot rugat sa-ți cerem adevăruri

Iar tu alegi de vrei să le accepți.

 

Tu iarta-mă

E,sigur, greu să stau așa de vorbă

Nu despre mii, ci despre eu și eu

Nu despre planuri, visuri, munți, putere

Despre durerea strânsa-n cerul meu.

 

Tu iarta-mă

Eu am uitat să-ți dau cu zahăr ceaiul

În el am pus doar ceea ce-am avut

Și-n stropii grei de apă rostogoliți prin ploaie

Încă mai simt că noi nu ne-am pierdut.

 

Tu iartă-mă

Eu chiar învăț să mă împac cu mine,

Eu chiar învăț cum vreau să te trăiesc

Și simt că de ești una în mia de destine

Am să renunț să cred în ce-i lumesc.

Tu iartă-mă……

 

Vă pup în suflet, în inimă și-n gând…..Fabricat Acasă

*Imagine preluată din internet

 

Comentează