Inspirat din filmele horror și a celor despre Cernobâl, amplasat pe 10 metri pătrați, sub un copac de nuc din care cad permanet sau “viermi”, sau frunze, în curtea unui bloc relativ nou unde locuiesc familii cu copii mici, terenul nostru de joacă e mai mult o insultă  decât un loc de agrement.  În cei șase ani de acceptare reciprocă, topoganul de două ori a fost rupt în jumătate, balansoarele scrârțâie permanent iar nisiparul nu a avut niciodată nisip, cu toate acestea am impresia că toate drumurile nu mai duc la Roma, ci  anume la el. Pentru cele două scrâncioburi funcționabile, două scaune care iți dau posibilitatea sa te relaxezi având totodată copilul în vizor și un nisipar nou pe care l-am amenajat din banii noștri, acest locșor pare a fi unica atracție turistică a trei vecine de-ale noastre cu copii mici.

Și bani nu au fost puțini, fiecare familie cu un copil a scos din buzunar cam 35 euro, pentru doi copii dublați suma. Acum dacă sincer am amenajat un nisipar de toată frumusețea, colorat, fițos, cu capac și lăcată, așa încât picii să se joace în nisip și nu în excremente de animale și boschetari. Doar că într-o săptămână ne-a fost luată lăcata, mai întâi de un tânar respectabil, după care de un pici care și-o dorea enorm de mult și mama lui ne-a zis “Он же ребенок”, de atunci nu i-am mai văzut pe la noi prin curte.

Eu nu am nimic împotriva doamnelor care vin la terenul nostru de joacă, când zic al nostru, mă refer la un spațiu privat, dar e chiar enervabilă situația când de două ori pe zi, deja de o lună, atunci când toți vor afară, trei doamne din curtea vecină își aduc copii, și-i pun în scrânciob, își așează șezutul pe scaun și sunt mândre că au ieșit la plimbare. Săptămâna trecută Anastasia m-a rugat să-i cumpăr abonament la scrânciob, că i-ar plăcea și ei să aibă parte, măcar așa ca la dansuri într-o oră anumită, când am rugat-o frumos pe mamă să ne permită și nouă să utilizăm ceva ce ne aparține pe drept știți ce răspuns am primit, corect “și ce propui să-l dau jos pe al meu, ca să-l urci pe al tău?!”

Dragă mămică, e foarte corect când tu consideri că e sălbatic să-ți interzic să vii pe terenul meu de joacă, când el nici teren în esență nu poate fi numit,dar eu uneori îmi permit acest lucru. Și dacă încă nu e clar ce stricăciuni poate face un copil de doi ani, am să încerc să explic, un copil de doi ani se poate urca pe nisipar și sări în două picioare, așa încât după 5 minute, în care eu mă cert cu tine, iar tu îmi explici că nu-l poți ține legat, să ne trezim cu capacele sparte, iar tu abia atunci sa-ți ei copilul de mânuță și sa-i spui , că tanti e bolnavă de cap. Știi cât de mult mă doare atunci când eu cu mama am târâit sacii plini cu nisip de la magazin, doar ca să astupăm găurile de lângă topogan si să punem în nisipar, iar trei copii cu căldărușa l-au împrăștiat pe tot trotuarul și au făcut ziduri din nisip, înțeleg că atunci când mi-ai spus că nu am să mor de 80 lei, atât cât costă un sac, nu ai inmulțit cu 5 și nici nu te-ai gândit la spinarea mea. Eu înțeleg că ție îți este mult mai comod să stai cu telefonul în mână pe scaun și să te bucuri că minunea ta mică a găsit atâtea jucării interesante și noi în geanța fetiței mele, în schimb eu nu înțeleg de ce  fetița mea nu are dreptul să pună mâna pe trotineta voastră care  e ștearsă cu spirt, deoarece voi sunteți alergice.

E absolut imoral să vă interzic să veniți în curtea noastră, e absolut neomenesc să vă fac observație că stați prea mult în scânciob, sau eu stau în picioare atâta timp cât atât de frumos scuipați răsărită împreună cu soțul așezați pe bancă, e absolut lipsit de cuget să vă atenționez că nu e bine să-mi rogi copii să vă cedeze jucăriile doar că sunteți mici și nu înțelegeți că nu vă aparțin, dar într-o societate în care rămâne întreg cel care mușcă, eu am învățat să mușc, căci înțeleg că în mare măsură nu-ți pasă dacă nu ai investit în ceea ce vezi și nici nu te deranjează copilul meu urmărindu-l și o jumătate de oră, pe vecinul din alt bloc, care se bucură de minunatul scrânciob din curtea noastră.

Vă pup în suflet, în inimă și-n gând…Fabricat Acasă!!!

*Fotografie preluată din internet

 

 

 

 

Comentează