Părinții mei aveau televizor, deci ei aveau “Просто Мария”, toată familia a sesizat momentul în care cutia neagră a apărut la noi în casă, dacă până atunci, de ploua, de ningea, de bătea vântul, mergeam în altă mahală la KINO, atunci când am cumpărat televizorul, noi am căpătat un alt statut social, iar eu aveam o datorie sfântă, să așez scaunele, caci la ora 18:00 toată măhala venea la noi.

Bunelul meu adormea exact după generic  iar bunica roșie ca racul, îl mai împungea cu un cot între coaste, sforăia prea tare și nu deslușea unele replici, ”obijduitor e că horăie anume unde e cel mai interesant!!!”. Despre mine nu mai spun nimic, nu înțelegeam o iotă din ceea ce vorbeau actorii, am învățat limba rusă mult mai târziu, știam doar  unde trebuie să plâng, să oftez, să mă uimesc, dar cel mai important înțelegeam că „tăt ca-n viață și tare mai suferă săraca fată”

Nimeni nu a scăpat nici o „serie”. “ Просто Мария” a fost simbolul copilăriei mele, la fel ca “Богатые тоже плачут ”, “Дикая Роза” după care “Alondra”, “Clona”,”Sunset beach” și “Beverly Hills 90210”. Iar acum după un deceniu de abandon a acestei pasiuni sunt sigură că cei care atât de insistent se ascund după un deget, au avut o telenovelă care le-au marcat câteva sute de apusuri.

Eu îmi amintesc cum Veronica Castro a fost la Moscova, cu vre-o 20 de ani în urmă. S-au oprit trenurile pe linie și lucrul în câmp, la noi în casă au fost mai mulți telespectatori decât meseni la toate sărbătorile luate împreună. Au fost transmisiuni în direct, emisiuni înregistrate, întâlnire cu fanii, sesiune de autografe. Pe atunci tatăl meu era la Moscova și era cel mai mândru, observase o roată de la mașina cu care era cel mai probabil se plimba diva. Eu cred că nici un președinte de țară nu a fost atît de spiritual primit în Rusia, cum a fost marea actriță mexicană. Lumea a leșinat, a plâns, a țipat și a încercat să o atingă. Tot normal….căci nu exista internet și nimeni nu-i puteam număra și comenta pe cei “lipsiți” de cultură și stil .

Telenovelele fac parte din viața noastră, chiar dacă o recunoaștem sau nu, ieftine, siropoase, infinite. Doar că fiecare generație își are telenovela sa. Eu o cunosc pe Bahar și mama o cunoaște, ea o privește pe apucate, căci filmul se difuzează la o oră nepotrivită și eu am fost o bucățică de fan, pănă când am concluzionat că e prea lungă drama pentru mine, într-o zi și Sanda mi-a zis “Mamă, eu am impresia că ei nu știu cum să-i pună punct”. Este unul din filmele, tăt ca-n viață, fără să te consume emoțional, care merge foarte bine după o zi urâtă de muncă și o vizită la FISC.

Și bunica mea o știe pe Bahar, ea idee nu are cine e Will Smith, Jennifer Aniston sau Catherine Zeta Jones. Pentru ea Madonna, nu e decât o desfrânată care iese cu fundul gol pe scenă. Ăzghi Asaroglu e axa în jurul căreia se învârte întreaga viață,căci  anume ea este cea mai comentată după slujbele de la biserică, seara la poartă și la mesele de sărbătoare.

Acum bunica mea are o singură problemă, de când a început sezonul 2, fără repetare ziua, își hrănește mai târziu orătăniile, și pe Bahar nu a reușit să o vadă, nu mai are putere să vină la Chișinău, dacă ar fi fost cu 5 ani mai tânără ar fi lăsat totul baltă s-ar fi urcat în autobus, măcar să-i spună că ea îi înțelege durerea și o susține în tot ceea ce face. Ar fi rămas decepționată bunica, căci Bahar a întrat în Mall doar pentru 10 minute, cei care au venit de la Drochia nici nu au reușit să-i spună bună ziua, dar au văzut-o și zic că era frumoasă, exact ca-n film și tot așa de bună și tot atât de tristă și caldă.

Și nu ar trebui să trecem cu vederea faptul că cei care au fost la întâlnirea atât de comentată pe facebook sunt doar o picătură dintre cei care o urmăresc seară de seară. Și poate e naivitate, sau prostie, poate e lipsă de cultură și de stil, dar atunci când scriem comentarii răutăcioase pe facebook, inventăm o altă telenovelă  și ar trebui să conștientizăm că ne batem inutil cu pumnul în piept susținând că мыльное опера nu e pentru noi.

Vă pup în suflet, în inimă și-n gând … Fabricat Acasă!

Comentează