Asta nu e piesa mea, nici cartea nu a fost, nu am rezonat cu ea pentru că eu am prea multe fobii și frică de cei care trăiesc lângă mine, care merg pe stradă, frică de cei despre care nu știu ce gândesc.

Asta nu e piesa mea pentru că îmi este imposibil să accept colivia și tot atât de greu să trăiesc liberatatea, sunt un om pe cât de romantic, pe atât de calculat și știu că e laș și comod să cauți mijlocul de aur, dar eu după el fug permanent.

Asta nu e piesa mea… până astăzi am iubit colecționarii, i-am apreciat, îi consideram oameni cu răbdare, perseverenți, oameni de creație, or astăzi într-un moment am înțeles că ei omoară creația, ei nu aduc nimic nou pe această lume ci doar adună lucruri moarte, iar acolo în borcane, cutii sau scrinuri aceste obiecte nu mai au nici o valoare.

Asta nu e piesa mea, eu nu m-am simțit niciodată iubită până la ură, până la nebunie și atunci când am conștientizat că toți avem un dram de nebunie în noi, pe care o ascundem, o estompăm, vine un moment în care….Bubuf, ea explodează. De cele mai multe ori privindu-ne în oglindă noi ne vedem altfel și nu ne dăm seama de toată tragedia sufletului nostru, de ceea ce suntem în stare,cu adevărat de bomba noastră cu hidrogen prin care ne autodistrugem și ditrugem tot ce este în jurul nostru.

Asta nu e piesa mea, pentru că eu refuz să cred că trei oameni și o oglindă pot să oprească răsuflarea și la un moment dat să înțelegi cât de important e să vezi o zi și o noape și aer să ai doar aer. Cât de imporntant e să trăiești atunci când ești viu și să știi că trăiești, să poți să apreciezi toate momentele adevărate care au fost în viața ta și toți cei care ți-au vrut binele atunci când îți scoteau ochii, reproșându-ți greșelele tale.

Asta nu e piesa mea, chiar dacă ei sunt actorii mei și decorul a fost făcut pentru mine și regia, Doamne ce regie, tot spectru de sentimente și trăiri, toate emoțiile date acestei lumi și dacă de la dragoste până la ură nu e decât un singur pas, păi astăzi într-o piesă care nu e a mea am înțeles că de la ură la dragoste nu se ajunge niciodată.

Mergeți la teatru….poate aceasta e piesa voastră!!!

Va pup în suflet, în inimă și-n gând…Fabricat Acasă!

 

*Despre “Vocea Umană” nu am să scriu niciodată, pentru că ea e piesa mea!

*Imagine preluată de pe internet

 

Comentează