În copilărie, bunica mă îmbrăca în cea mai frumoasă rochiță pe care o aveam în dulap, îmi dădea ciorapi albi și îmi punea într-un coș două păscuțe și câteva ouă, ea își punea șalinca cu fir auriu legată sub barbă, și o fusta cafenie, cumpărată pentru ocazii speciale, după care își umplea trăistuța cu farfurii și ceșcuțe încrustate cu flori. Eu am fost doar de doua ori “la întâlnirea cu morții” și atunci în satul mamei, chiar dacă nu aveam mai mult de zece ani, îmi amintesc că era cald, trebuia să răspund la întrebări și veneam acasă cu tot atâtea pomeni cu câte ne duceam și practic tot de același fel.

Astăzi e zi de cimitir, eu nu voi merge, și aici intemperiile naturii nu au nici o importanță. Mulțumesc celui de Sus, nici nu am la cine, nici nu interacționez cu această sărbătoare. Pentru mine răposații se pomenesc, nu atunci când îți spune calendarul, dar atunci când simți nevoia.  De aceea Paștele Blajinilor se asociază mai mult cu fotografiile încărcate pe internet și comentariile siropoase la adresa celor care vin la cimitir, decât cu o zi de luminare și pomenire.

Nu știu cum vouă, dar intuiția mea îmi spune că anume cei care vor să fie mai aproape de cele sfinte, în această zi păcătuiesc cel mai mult. Eu nu știu care este dress code-ul unei zile petrecute printre morminte, fiecare se îmbracă așa cum îi dictează conștiița și asta e strict problema și păcatul lui. În schimb în ultimii ani de viața, eu de la fashion facebookeri am învățat câteva lucruri,nu e neapărat să mergi la cimitir pentru a pomeni morții, e mult mai important să faci fotografii printre morminte și ,atenție, este o obligație să le postezi pe internet.

Anul trecut am avut ocazia să repet experiența copilăriei și aici bătaie de cap, eu nu am decât încăltăminte cu toc, ceea ce ar fi însemnat că ar trebui să-mi cumpăr ceva special pentru o singură zi, ca să nu “nimeresc în obiectiv”, căci juriul  de la “Miss Cimitir” e mai exigent decât cel de la Miss World,  dacă te îmbraci în fustă lungă – mături cimitirul, dacă te îmbraci în fustă scurtă – ești o curvă, în blugi- ai venit pe stadion, pantaloni – imoral, bluză pe gât-călugăriță, decoltată-ești o destrabalată, pantofi cu toc-ca la nuntă, ghete-ca la sport…și atunci eu m-am luminat, chiar nu contează ce voi îmbrăca, cei care vin la cimitir doar ca să posteze ceva  pe internet, cu siguranță vor găsi de ce să se amuze.

Eu știu că e păcat să mănânci și să bei pe morminte, dar cei care merg la cimitir doar ca să face poze și live-uri despre pomeni, modă și prostie, nu tot păcătuiesc?! Cei care își pomenesc morții judecându-i pe alții nu stau pe același cântar, câți dintre voi așteptați doar să-i arătați pe alții cu degetul și să comentați și să tot comentați….

Anul trecut am fost de Blajini într-un sat din Nisporeni, nu am mâncat pe morminte și nici nu am primit microunde, nu am făcut nici fotografii printre cruci și morminte, nu ați avut nici live-uri de la mine și nici instantaneie picante, am mers cu un alt scop, la fel cum o face an de an și bunica mea, exact cu aceeași șalinca legată sub barbă, și fusta cafenie, cu o traistă umplută cu pască, ouă și cești încrustate cu flori, iar dacă i-aș mărturisi că pe internet toți așteaptă fustele scurte și pantofii cu toc, și-ar face cruce și ar zice “Doamne,iarte-I, căci nu știu ce fac”

Vă pup în suflet, în inimă și-n gând…Fabricat Acasă!

*Foto preluată : http://pesurse.md/cum-arata-cimitirile-din-satele-moldovenesti-de-blajini-si-ce-pomene-se-dau/

Comentează