Au lucrat câteva săptămâni și dacă inițial venea acasă și povestea mai mult cu ironie, la un moment dat mi-a spus extrem de serioasă : “Mama tu știi, bradul nu e neapărat verde, bradul poate fi așa cum ți-l imaginezi, partea de brad la care eu am lucrat e de culoarea mea preferată – roz” 🙂 .

15420961_1044209929024480_5451624834322926789_n

Bradul copilăriei mele, avea ace ascuțite și aducea în casă miros de An Nou. Tata îl monta pe 31 decembrie cu diferite instalații improvizate, în timp ce eu cu sora mea stabilite la călduț, pe cuptor, ne dădeam cu părerea: se ține, sau nu se ține copăcel. După care începea operațiunea luminițele, trei șiraguri de fulgușori, atât de “ascultătoare” în timp ce erau testate pe podea… își făceau de cap pe brad și parcă îl văd pe tata care își strângea nervii în pumn, dădea luminițele jos iar prin minune ele începeau să funcționeze, le așeza pe brad, nici o reacție, iar jos, iar pe brad și tot așa de vre-o cinci, șase ori, până când  fulgușorii noștri  cedau  în față fizicii și a insistenței și ne luminau pomul.

Mama avea o tehnică specială de împachetare a jucăriilor și noi eram instruite să le desfacem cu grijă, fiecare din cele peste 50 de globuri, erau învelite în mici fâșii de stofă, și între rânduri erau puse bucăți de vată. Cu toate acestea unele globuri cedau și din cutie scuturam cioburi de sticlă, ceea ce rămânea din doua sau trei jucării pe care noi le petreceam cu ultimul cuvânt de rămas bun : “Au fost cele mai frumoase!”

Eu am renunțat la tradiția unui brad  viu, la noi în casă sărbătorile au altfel de miros. Îl  montăm mult mai devreme, dar tot pe instalații improvizate și de fiecare dată fetele ne aplaudă când îl vedem copăcel. Jucăriile nu se mai sparg, le așez la repezeală în cutie și știu că peste un an, piața va fi și mai generoasă la acest capitol. Nu am renunțat  încă la moda globurilor multicolore și fraziologismul, “Împopoțonat ca un brad de Anul Nou” caractezizează întocmai pomul de la noi din casă. Avem câteva feluri de luminițe, care s-au lăsat “ îmblânzite” fără prea mari capricii, cele care s-au încăpățânat să funcționeze au fost înlocuite cu altele noi. Așa sunt timpurile, piața le oferă pe toate, fără efort și mari investiții.

Cu toate aceste pomul de iarnă a Anastasiei are și culoarea roz, pentru că “Centrul de Dezvoltare Creativă Indigo” anul acesta a spart tiparele și contrar tendinței generației noastre de a simplifica lucrurile, și-a creat propriul brad pentru  sărbători iar copii nu doar au urmărit cum se instalează, ei au fost coautorii acestui proiect 🙂 .  Anastasia a reușit să facă și trei fructe- jucării, din hârtie, sticlă și lipici, dar nu aceasta a fost cea mai mare satisfacție, ci faptul că bradul avea și culoarea roz.

15170895_1044210105691129_8771567980873072778_n

De câteva ori m-a atenționat că e total diferit de ceea ce am văzut până acum , ea are perfecta dreptate. Și da, nu e verde și nici nici nu e împodobit cu luminițe multicolore, dar e cel mai original pom de Crăciun din câți am văzut eu, cu cele mai frumoase decorațiuni, lucrat cu atâta suflet de către educatoare și cel mai important de către copii.

Uneori îmi amintesc lucruri care mi-au marcat copilăria și țin să-I “molipsesc” și pe copii mei, încerc să le vorbesc despre unele tradiții care se uită de la an la an, dar lumea se schimbă și noi ne schimbăm iar bradul împobobit iarna e mai mult o bucată de suflet decât un obiect care timp de câteva săptămâni ocupă un colt de odaie și nu e neapărat să fie verde sau alb, e important ca să fie al nostru și pentru noi, important e să fie împodobit cu dăruire și înconjurat cu dragoste.

 

Va pup în suflet, în inimă și-n gând….Fabricat Acasă

Comentează