Ușor șchiopătând de un picior, cu o cicatrice pe tot obrazul își duce galant consoarta de mâină,  săptămâna trecută ea l-a înșelat, cu un prieten, chiar în cuibul dragostei lor, din discuțiile aprinse care se duceau la câțiva pași de mine, eu am înțeles că lupta pentru ființa iubită a fost crâncenă , s-au bătut, au băut, după care au bătut-o pe ea, după care iar s-au bătut, iar au băut și abia atunci Afrodita a făcut alegerea “И хотя ты мне изменила, cука, я тебя люблю”.  Pe fața ei încă se citeau urmările infidelității conjugale și încântarea unei femei de a se simți dorită și iubită.

Fiecare familie își are propria pereche de “bomji”, aceasta este perechea noastră, eu cu mama am cunoscut-o mai mult din invidie, vara trecută când mergeam mai des cu fete în parc, ei își trăiau zgomotos iubirea sub trei brazi, ținându-se de mâină, spunîndu-și poezii și uneori el cântându-i romanțe.Nu sunt nici cerșetori, nici persoane cu nevoi speciale, cel mai probabil băutura și setea de liberate ia făcut oameni ai vântului ca și pe toți cei care hotărăsc să tăiască în stradă, anume ei hotărăsc și nu altcineva pentru ei. Ea de cele mai multe ori are flori, iar într-o zi când își rezemase nasul de trotuarile lui Chirtoacă, el ia adus în pumn apă adunată pe fundul unui fost havuz, și îi spala rana.

De obicei noi ajungeam în parc după o zi “placută” de lucru fie în casă, cu călcat, spălat, gătit și cu doua fete extrem de cuminți, în cazul mamei, fie la oficiu, după trei întâlniri, facturi, tabele, calcule iar întâlniri, în cazul meu, așa încât la 18:00 să pui limba pe spate și să scoți fetele la o gură de aer. Ei abia atunci ieșeau de sub brazi, împuțiți, calmi,fericiti și îndrăgostiți. Ea nu avea nici o problemă ce va găti deseară și nici dacă toate calculele au fost făcute corect, nu încerca sa-și amintească dacă a pus mașina la spălat, a cumpărat lapte pentru mâine dimineața, sau dacă va avea bani de pâine, lui fără să-i pese că-și va lua un colac plin cu mucegai și un chefir stricat din lada cu gunoi sau cel mai probabil va dormi pe niște saltele murdare, culegea  flori de prin parc pentru aleasa inimii sale, și îi făcea declarații.

Uneori eu gândesc că cei mai mulți bomji, anume bomji, nu boschetari, chiar dacă asta ar fi traducerea directă, beau anume pentru libertate, și pentru faptul că sunt fericiți, pentru că se au unul pe altul, iar atunci când va fi ghețuș ea nu își va căuta punctul de echilibru târâind două pachete de la magazin, dar își va sălta ușor mâina după gâtul lui și se va preface o ființă slabă și neajutorată, iar el o va susține ca un adevărat bărbat.

Astazi i-am întîlnit din nou, treceau pe la noi prin curte, se duceau cel mai probalil în parc, mama mea ne aștepta acasă, cu prânzul pregătit, casa curată și rufele călcate , soțul ieșise pe la 8 și printre ședințe reușisem să schimbăm câteva vorbe, eu am mers la antremanent, după care le bancă, între timp am înjurat ambuteiajele de pe București, am alergat la școală după cea  mare iar  aici am avut 7 minute răgaz pentru a deschide o carte,după ce am verificat dacă toate cărțile au fost luate, nu am uitat costumul sportiv la școală, ne-am pornit  la grădiniță după cea mica. Cu un ghiozdan pe umăr, geanta mea și a fetei  de sport și alta plină de acte, încercam să-mi țin echilibru de femeie importantă încălțată în pantofi cu toc, îmbrăcată la costum și cămașă, cu părul atent strîns în coc, și un ușor luciu dat pe buze, ea cu aceiași pereche de blugi , rupți și nespălați o pereche de adidași găsiți prin urne și trei frunze de castan în mâină,cu parul recent vopsit, machiată de un albastru intens și buze roșii, roșii, încă vânătă sub ochi sau iarăși vânătă, îl ținea de mâină pe alesul inimii și râdeau zgomotos. Ei nici nu au observat prezența mea și nu i-am impresionat cu nimic, ei nu și-au dorit nici o clipă să fie ca mine, pentru ei eu sunt o nebună din mulțime care aleargă după noi idealuri, și noi perspective și în acest mijloc de marator eu chiar le-am invidiat calmul și puterea de a avea totul sau nimic.  Uneori noi cei din mulțime trecând pe lângă perechea noastră de bomji, poate ar trebui nu doar să comentăm “Of, Doamne, ce pute” ,dar să învățăm să apasăm pe pauză și pe relanti, să vădem cum se privește viața fără agendă și deșteptător ,să fim un pic mai liberi, un pic mai mulțumiti,și mai nebuni,un pic mai apoape de noi și de fericirea noastră.

 

Comentează