Eu nu știu cât timp am mers la gradiniță, , după sentimente – mi-am îngropat acolo o viață de copil, după logică- cel mult doi ani. Și nici acum după trei decenii de gândire și analiză nu pot sa-mi explic de ce am urât atât de mult această instituție.

Toate diminețile arătau la fel….mai întâi îi imploram să mă lase acasă, cu cele mai ferme argumente: că am să mă descurc singură o zi întreagă, fără să mă înec (trăiam pe malul unui iaz), că nu am să mă joc cu chibriturile pe lângă căpița cu fân și nu am să mă duc la tualeta din gradină. Când argumentele mele nu erau luate în calcul de doi părinți care lucrau, o puneam pe isterie după care realmente mă supuneam, dar începea cea mai complicată etapă pentru mama mea: plânsul. Plângeam de se scutura cămașa pe mine, plângeam de mă rupeam, toată ziua cât stăteam la grădiniță.

Mie îmi plac părinții care caută un  motiv în comportamentul educatorului atunci când copilul său nu vrea la grădiniță, uneori chiar îi înțeleg, dar din propria mea experiență pot să vă spun că educatorii nu întotdeauna au vreo vină. Eu am avut o educatoare minunată și o dădacă de nota 10 care mai era și vecina noastră și amica mamei mele.  Mie mi se permitea sa nu dorm la amiază dacă nu aveam chef și să mănânc doar când vreau, eram târâită zile întregi în brațe și eram pusă în primul rând când se citeau povești, cu toate acestea doar de două ori am fugit, 3 km până acasă și în fiecare zi mă simțeam trădată, părăsită, abandonată.

Lângă școala fetelor mele este o gradiniță, în fiecare dimineață văd cel puțin cinci copii plângând, unuia îi cunosc deja toate argumentele și știu după care propoziție începe isteria, știu toate motivele invocate și cât e de mare…atât de mare încât ar putea să rămână singur acasă și nu va umbla la aragaz, nu va descuia ușa și nu va ieși la balcon.

Azi dimineața m-am prins la gândul că  nu mai suntem noi atât de diferiți și după 30 de ani, copii au exact aceleași dureri și aceleași metode de combatere J , doar ca nici atunci nici acum nu am înțeles de ce copiilor nu le place la grădiniță, eu am uitat, pe ale mele nu pot să le întreb căci ele nu au fost, voi ce parere aveti?

Vă pup în suflet în inimă și-n gând…Fabricat Acasă!

 

*Poza preluata de pe internet

Comentează