Tu cât timp vrei să stai cu copilul acasă?! Eu până le mărit și aici fără nici un pic de ironie. Dar dacă sincer nici la trei ani nu am fost capabilă moral sa-mi dau copii la grădiniță.

Pentru mine personal grădinița a fost cel mai mare blestem dictat de vârstă, recunosc am avut educatori extraordinari și o dădacă de nota 20, dar eu eram copilul care plângea toată ziua fără să am un motiv anume, nu mă fascinau nici cărțile de colorat, bomboanele pe care le primeam pe ascuns și nici jocurile de-a “baba oarba” și atunci când  seara Galina Iacovlevna îi spunea mamei că peste 5 minute s-a liniștit, eu și ea știam că nu era așa.

Am fost un copil introvert, termen care acum îți oferă posibilitatea să ai propriul teritoriu și dacă ai noroc cu cadrele didactice, chiar beneficiezi de mai multă atenție,  cu 30 ani în urmă eram pur și simplu sălbatică, nesociabilă, plângăcioasă și încăpățînată. Atunci când Sanda a împlinit 3 ani, mi-am amintit cum am fugit de la grădiniță și am mers 3km pe jos, în plină stradă până acasă iar acolo încă două ore am așteptat-o pe mama de la serviciu și cum într-o dimineață am încercat să sar din mașină în drum spre grădiniță, astfel încât bunelul meu era pe cale să facă atac de cord. Așa dar fetele mele au rămas cu bunica lor acasă.

La trei ani nu toți copii se pot exprima, unii nici nu prea își dau seamna ce e bine și ce e rău. Copilul unei colege de ale mele știa că atunci când este închis în wc el e vinovat, iar  educatoarea e o “dulce” că îl mai acceptă la grădiniță și nu o face pe maică-sa de rușine cu un copil atât de obraznic. O altă cunoștință de-a mea a aflat peste 5 ani că în cea de-a două săptămână de grădiniță, copilul ei se urinase în pantaloni, pentru acestă faptă a fost scos în fața grupei și dezbrăcat în pilea goală iar ceilalți au fost puși să-l râdă și să-l arate cu degetul, vara trecută părinții unei grupe de copii au aflat că educatoarea era alcoolica care dimineața se plângea că are crize de rinichi, iar la sfârșit de an toți au aflat că avea crize de pahar.

Eu aici nu vreau să generalizez, sunt doar câteva exemple, exemple care ar putea să vizeze pe fiecare dintre noi și în 80% copilul care e făcut vinovat nu va spune nimic acasă, chiar și la trei ani împliniți. De aceea astăzi ideile doamnei Palihovici m-au dat peste cap.

Eu nu aș putea să-mi duc la grădiniță un copil de doi ani și nu aș vrea niciodată să fiu pusă în această situație. În primul rând pentru că ei încă nu sunt pregătiți să-și ia zborul, ei nu-și pot manifesta sentimentele și durerile. La doi ani copilul nu înțelege că mamei i s-a terminat concediul de maternitate, el știe că mama sa l-a părăsit, că nu-l mai hrănește nimeni cu lingurița și deja i se face din deget când nu merge la oliță, atunci când i se ia jucăria sau dă pumni sau se lasă păgubaș depinde de caracter, dar oricum nu e în avantaj, pentru că el nu poate explica coerent că primul a pus mâna pe jucărie. La doi ani copilul e încă atât de copil, abia atunci se crează universul său, apare “DE CE-ul” dorința de a cuprinde și nu doar a se lăsa cuprins.

Eu nu știu cât timp a stat în concediu de maternitate doamna Palihovici și nici dacă a fost obligată de circumstanțe să-și ducă copilul de doi ani la o grădiniță de stat, acolo unde probabiliatatea ca copilul ei să sufere o zi întreagă fără prea multă atenție e mult mai mare decât în una privată. Pe mine mă deranjează altceva, unele mame când scapă de scutece și biberoane se simt nu știu cum eroi și sunt numărul 1 la dat sfaturi și propuneri, fac legi pe care nu ar fi în stare să le respecte, mândre de faptul că sunt atât de aproape de oameni, căci nu vom mai primi 500 lei lunar  ci tocmai 700, și uită că această lege nu ar trebui discutată în parlament,pentru că nu-i vizează pe parlamentari, dar cu mamele, iar mamele  care au posibilitate nu vor sta acasă nici doi ani, uită că la un moment dat tot au fost copii,că atât de multă nevoie aveau de mama, uită că și la moment sunt mame, atâta timp cât copii au crescut, iar doi ani sau trei pentru ei personal nu mai înseamnă nimic.

Va pup în suflet, în inimă și-n gând….Fabricat Acasă.

P.S Dragi mămici dacă vă încântă cumva situația, în Franța mamele doar trei luni au concediu de maternitate J, în rest fiecare se descurcă cum poate, dar din altă perspectivă,mamele din Franța nu sunt atât de atașate de proprii copii, după cum suntem noi.

 

*Poza simbol, sursa internet

 

Comentează