Ploua atunci plouă și acum, mărunt, rece, depresiv. Ne-am oprit la semafor, noaptea Chișinăul e al naibii de trist, mai ales când e atât de multă apă în jur iar din boxe se aude Carla’s. Și în acest anturaj de sfârșit de noiembrie, te simți mai mult ca niciodată, obosită, udă, înghețată, urâtă….

-Dacă ar fi să vă alegeți o altă mama, voi cum ați vrea să fie?

Ele m-au privit curioase, și cu subânțeles, am discutat despre școală, remmi, șotron, campionat, profesie, Moș Crăciuni, și zile de naștere,în schimb nicioadată,dar absolut niciodată despre eu și ele.

Eu nu sunt o mama bună, cred că și mai puțin decât una obișnuită, de la un an și jumătate, ele nu mai dorm cu mine, atâta timp cât eu întotdeauna mi-am dorit să dorm cu mama, eu nu le-am hrănit cu lingurița și foarte rar le-am pregătit ghiozdanul, eu nu le-am învățat să scrie și nici să citească iar uneori când vreau să o fac pe dura, le verific agenda și le dau fișuțe, eu niciodată nu le-am citit povești, inițial ele nu aveau rabdare să asculte nici “A fost odată” , după care ne-a lipsit obișnuința, ne-am plimbat foarte rar prin parc și uneori sunt atât de plină de lucruri inutile, încât le rog frumos să-și caute păpușile sau să coloreze.

Viața și-a propus să mă facă pentru prima dată mama cu exact opt ani în urmă, în timp ce tot ea  a renunțat la ideea de a mă face matură.

Și chiar dacă uneori e atât de complicat și nu fii obosită, udă și urâtă, noi nu am încetat niciodată să ne ducem în brațe și atunci când îmi obosesc mâinele, ele încearcă să mă ducă pe mine. Noi în fiecare vacanță ne vopsim unghiile în culori diferite și ne lipim tatuaje, mergem la salon de câteva ori pe an și Anastasia ne dă sfaturi de stil. Ele îmi aleg rochia pe care ar fi bine să o îmbrac când ies în oraș și nu ar fi împotrivă să mă machieze. Noi știm totul despre Cleopatra și despre faptul că 4 soți chiar și în Egiptul antic era prea destul de mult, noi încă nu am înțeles de ce Romeo și Julieta se iubeau dacă familiile lor se dușmăneau, dar deja am sesizat că Luceafărul a fost inițial o poveste germană și nu mai este Eminescu chiar atât de genial pe cât vrea să se pară. Noi în fiecare seară ne scriem scrisori de dragoste, de obicei aceeași inimioară cu aripioare și un simplu “Mama te iubesc”, noi mergem la film și ne luăm pungi mari cu pop corn, râdem cu gura plină și comentăm personajele cele mai ciudate. Noi sărim în băltoace și ne luăm la întrecere – cine prima ajunge la ușă, mâncăm fulgi când nu ne vede bunica și urcăm pe cântar în fiecare seară.

Sanda va fi pilot, în primul rând pentru că îi place cuvântul, iar toată esența acestei profesii încape anume în cuvânt, ea va fi pilot, pentru că eu mă tem al naibii să zbor, dar atunci când ea va conduce avionul eu imi voi lăsa calm  capul pe scaun și fericită voi admira norii, căci atunci voi ști că sunt în siguranță.

Anastasia va fi balerină, e cel mai mare vis al ei, să poarte rochii albe și să facă piruite periculoase iar toată sala o va apluda în picioare, și eu voi avea întotdeauna loc în primul rând iar ea după fiecare concert îmi va aduce cel mai mare buchet de flori, pentru că acum eu îi spun că e talentată, poate și cu siguranță va reuși.

Ploua atunci,  am alergat toată ziua prin oraș și am intrat în casă cu gândul că am să dorm, după două luni de insomnii și de reflecții nocturne. Sanda a văzut mai întâi ploaia și pe mine cu părul prinsă într-un coc neglijent cu o dorință nebună de somn.

Dacă ar fi să își aleagă o altă mama, ar lăsa-o pe bunica, care le-a hrănit cu lingurița și a dormit cu ele de la un an și jumătate, le-a pus mere în ghiozdan și le aduce în brațe la micul dejun, ar lăsa vacantele la țară, cu piscina plină cu apă, cu bastonașe mâncate cu mâinele murdare, cu prasadele rupte de pe crengi, l-ar lasa pe tata, cu micile surprize pe care le face în week-end, cu jocurile în șah și pizza, ar lasa-o pe bunica care trimite cei mai gustoși biscuiți și mmm, drajeuri din zmeură, ar lasa nanele, prietenele,învățătoarea, toate zânele și zânișoarele, faptele bune și bilele albe, dar cel mai important, ele nu ar vrea absolut nimic să schimbe la MAMA, dacă ar fi să-și aleagă o altă mamă, ele tot pe mine m-ar vrea, obosită, udă, înghețată și urâtă, dar cu două perechi de aripi pentru fiecare, și o pereche pentru mine, căci în opt ani, nu am învățat să fiu o mamă bună, în schimb am învățat că e atât de frumos să zburăm împreună.

Vă pup în suflet, în inimă și-n gând …Fabricat Acasă!

Comentează